La numirea premierului Bolojan existau așteptări importante privind redresarea economică a țării. Totuși, în contextul unei economii aflate în stagnare, pachetul fiscal aplicat ridică întrebări: este acesta un program de reformă sau de austeritate, și cât de potrivite sunt măsurile pentru momentul în care se implementează?
- Lecția lui Yoshihide Suga: întâi creștere economică, apoi reforme fiscale
Fostul premier japonez Yoshihide Suga[1]sublinia că reformele fiscale funcționează doar într-o economie în creștere. Motivul este simplu:
- Creșterea economică generează venituri naturale la buget și oferă „spațiu fiscal”.
- Populația acceptă schimbările atunci când nivelul de trai crește.
- O economie aflată deja pe trend pozitiv transmite semnalul că reformele pot da rezultate.
Aplicate într-o economie slabă, reformele fiscale riscă să provoace recesiune, nu dezvoltare.
- Evoluția economiei României: creștere modestă, insuficientă pentru reforme fiscale dure
Datele indică o evoluție dezamăgitoare:
- 2023: +2,4%
- 2024: ~0,9%
- 2025: prognoze modeste, 1–2%
Nu există ritmul de creștere necesar pentru a susține un pachet fiscal agresiv. România nu este într-o fază de expansiune, ci într-una de relansare fragilă, care poate fi ușor frânată.
- Ce urmărește Guvernul prin pachetul fiscal 2025
Legea 141/2025 aduce creșteri de taxe și reduceri de cheltuieli, cu obiectivul declarat de „consolidare fiscală”.
Majorări fiscale
- TVA: 19% → 21%; cotele reduse sunt eliminate.
- Accize majorate.
- Impozit pe dividende 16% (din 2026).
- CASS pentru pensii peste 3.000 lei.
- Taxe suplimentare pentru bănci și anumite sectoare.
Reduceri de cheltuieli
- Înghețări salariale în administrație.
- Limitări ale sporurilor.
- Reduceri operaționale în instituții.
- Amânări de investiții naționale (accent pe fonduri europene).
Efectul combinat: povară fiscală mai mare + austeritate, chiar dacă pachetul este prezentat drept „reformă”.
- Riscuri: de ce măsurile contravin principiului lui Suga
Aplicarea creșterilor de taxe într-o economie slabă poate duce la:
- reducerea consumului (TVA, accize),
- scăderea investițiilor (costuri mai mari pentru firme, lipsă de predictibilitate),
- comprimarea veniturilor reale ale populației,
- descurajarea investitorilor străini, care evită mediile fiscale instabile.
Astfel, ceea ce se numește „reformă” funcționează în practică drept corecție bugetară dureroasă, cu risc de a frâna creșterea.
- Alternative reale pentru reducerea deficitului — de ce Guvernul le ignoră
Surprinzător, unele măsuri cu eficiență ridicată și impact social redus nu sunt preferate de premier.
5.1. Eficientizarea statului
- reducerea supradimensionării administrației;
- comasări, digitalizare, debirocratizare;
- management profesionist în companiile de stat.
Acestea reduc cheltuielile fără a afecta consumatorii.
5.2. Creșterea veniturilor fără mărirea taxelor
- combaterea evaziunii fiscale (unde pierderile sunt uriașe),
- lărgirea bazei de impozitare,
- predictibilitate fiscală pentru investiții.
5.3. Reforme sociale inteligente
- corectarea sistemului de pensii (în special pensiile speciale),
- ajutoare sociale condiționate de muncă.
5.4. Fonduri europene
Fiecare euro atras reduce presiunea asupra bugetului.
- Atragerea investițiilor străine – o soluție ignorată în actuala strategie fiscală
Un guvern care dorește să reducă deficitul fără a sufoca economia poate apela la:
- a) Atragerea investițiilor străine directe (ISD)
ISD aduc:
- capital proaspăt în economie (infuzie de bani din exterior);
- locuri de muncă;
- creșterea veniturilor fiscale (prin taxe pe salarii, profit, TVA);
- dezvoltare tehnologică și know-how.
Pe termen mediu, investițiile străine pot genera mai mult venit bugetar decât ar produce creșterea TVA sau accizelor.
Dar pentru a atrage investitori este nevoie de:
- stabilitate fiscală,
- infrastructură,
- birocrație redusă,
- predictibilitate legislativă.
Or, pachetul fiscal actual transmite opusul: instabilitate.
- Sprijinirea producătorilor români și creșterea exporturilor
O politică economică modernă nu pune accent doar pe colectare fiscală, ci și pe creșterea bazei economice.
- a) Sprijinirea producătorilor locali
Prin:
- granturi direcționate,
- facilități pentru investiții în tehnologie,
- sprijin pentru certificări și standardizare,
- rețele logistice eficiente.
Industria locală puternică duce la creștere economică, locuri de muncă și venituri fiscale suplimentare.
- b) Creșterea exporturilor
România poate crește exporturile prin:
- programe de promovare externă,
- parteneriate comerciale,
- centre logistice moderne,
- sprijin pentru IMM-uri orientate spre export.
- c) Stimularea turismului
Turismul străin aduce:
- valută,
- venituri fiscale,
- activitate economică în zone altfel neperformante.
Programe bine gândite de branding național și promovare pot avea efecte rapide, fără costuri majore.
- Impactul politic și de securitate: austeritatea ca vulnerabilitate într-un război hibrid
România se află, ca întreaga Europă, în contextul unui război hibrid, unde propaganda rusă exploatează erorile administrative și neîncrederea populației.
Un program de austeritate precum cel aplicat de Bolojan:
- generează nemulțumire socială,
- afectează puterea de cumpărare,
- lovește clasa de mijloc și pensionarii,
- creează percepția de instabilitate și incompetență.
Toate acestea sunt teren fertil pentru dezinformare.
Propaganda externă speculează:
- scăderea nivelului de trai,
- creșterea taxelor,
- erodarea încrederii în instituții,
- conflictul politic intern.
Astfel, austeritatea nu este doar o problemă economică, ci și una de securitate națională. Un guvern care comunică incoerent sau transmite impresia de lipsă de control amplifică vulnerabilitățile societății.
- Concluzie
Reforma fiscală a guvernului Bolojan, aplicată într-o economie slabă, riscă să transforme o problemă fiscală într-una socială, economică și politică. În locul unui program de dezvoltare bazat pe investiții, exporturi și atragerea capitalului străin, guvernul a ales calea austerității.
Într-un context de război hibrid, această abordare nu doar încetinește economia, ci și slăbește reziliența statului.
Existau alternative — mai eficiente, mai inteligente și mai puțin dureroase — care ar fi putut reduce deficitul fără a sacrifica stabilitatea socială și politică.
[1] Yoshihide Suga , fost premier al Japoniei(în perioada 2020-2021) a făcut următoarea afirmație: „Numai atunci când vom avea creștere economică putem impulsiona reforma fiscală”.
Ing.Popa Ionel, consultant